PREFAŢĂ
MOTTO:
"Scurtimea
vieţii, opacitatea simţurilor, amorţeala indiferenţei şi
ocupaţiile neproftabile ne lasă să ştim foarte puţine lucruri.
Şi iar, repedea cădere în uitare, răpitoarea cunoaşterii şi
duşmana memoriei, scutură din minte în decursul timpului până şi
puţinul pe care îl ştim."
TOMA
D'AQUINO
(în limba latină în original)
(în limba latină în original)
Citatul
de mai sus a fost găsit pe un semn de carte, mâzgălit cu un scris
mărunt şi tremurat de către N. Copernic (N. 1473 D. 1543) in
ultimele sale clipe de viaţa, în singurătate.
Textul
exprima în maniera cea mai veridică starea de spirit din momente
tragice pentru acela care a fost "cel mai învăţat şi mai
excelent matematician, venerabilul părinte doctor Nicolas Copernic,
canonic de Fermland", cum obişnuia să-l numească unul din
discipolii săi. Să nu uitam ca N. Copernic a lăsat posterităţii
teoria "Despre revoluţiile sferelor cereşti" sau "Cartea
revoluţiilor", cum el însuşi şi-a intitulat prima sa
lucrare.
Privit
din perspectiva istorica a ştiinţei actuale, sistemul Copernician a
produs cea mai mare revoluţie în gandirca umană după epoca
Greciei Antice!
Dramatismul
unor asemenea momente, cum este cel descris mai sus, ne apare cu atât
mai pregnant în cazul personalităţilor ştiinţei şi culturii
universale. De multe ori mi-am pus întrebarea ce s-ar fi întâmplat
dacă un corifeu al ştiinţei, sau un mare gânditor şi-ar fi putut
continua opera dincolo de pragul marii treceri din viaţa fizică?
Un
alt exemplu, prtvindu-l de data aceasta pe fondatorul astronomiei
moderne, considerat de biografii săi "un geniu chinuit, în
care par să fi fost încarnate toate contradicţiile epocii sale":
este vorba despre Johannes Kepler (N. 1571 D. 1630), cunoscut în
istoria ştiinţei pentru descoperirea celor trei legi de mişcare a
planetelor, care de altfel îi poartă numele.
Puţini
ştiu însă că J. Kepler a elaborat aceste legi în subsidiarul
unor alte preocupări legate de dorinţa continuării şi finalizării
idealului pitagoreic şi platonician al armoniei universale,
preocupări pentru care pe nedrept, consider (-veţi vedea de ce
într-un alt capitol al cărţii de faţă -) mulţi exegeţi şi
biografi uneori îl critica, iar în majoritatea cazurilor îl
ignora, pur şi simplu!
Şi,
în treacăt fie spus, mai puţini cunosc faptul că, printre
multiplele sale preocupări, J. Kepler a fost nevoit să cheltuiască
mult timp şi energie pentru a-şi salva mama de ardere pe rug,
aceasta fiind judecată şi arestată de către Inchiziţie sub
acuzaţia de vrăjitorie.
lata
şi sfârşitul acestui geniu, reprodus din scrisoarea unui martor:
"... Kepler al nostru a sosit în oraş (Ratisbona) pe o
mârţoagă bătrână (pe care a vândut-o apoi cu doi florini) ...
curând, mintea i s-a întunecat din caza febrei mereu în creştere.
Nu vorbea ca un om în toate minţile"...!
Cum
am mai spus-o, vom mai reveni asupra vieţii şi activităţii
marelui astronom şi ...astrolog!
Va
întrebaţi desigur ce legătură au toate acestea cu tema demersului
meu! Ei bine, este chiar unul dintre motivele care m-au determinat,
după multe ezitări, sa-mi aştern pe hârtie gândurile şi
rezultatele unor preocupări personale, chiar dacă pot fi
considerate modeste în raport cu marile descoperiri!
Raţionamentul
meu ar fi acesta: constatând că rezultatele obţinute - veţi vedea
despre ce e vorba - nu le-am găsit în alte lucrări consacrate
domeniului, am considerat util să le fac cunoscute, cu tot riscul de
a fi calificat da diletant sau ...epigon!
Dimpotrivă,
aspectele demersului meu îmi par cu atât mai interesante cu cât
sunt sesizate de un nespecialist, fapt care în multe situaţii m- au
pus pe mine însumi pe gânduri.
Mai
mult chiar, unele momente trăite pe parcursul aprofundării
domeniului, în ultimii cinci-şase ani mi-au schimbat în mod
radical modul de a privi lumea înconjurătoare şi, într-o bună
măsură, chiar viaţa!
Pur
şi simplu, m-au ajutat să înţeleg mai bine unitatea şi
unicitatea creaţiei, cu toată diversitatea şi complexitatea
manifestărilor sale.
Nu
mi-aş fi imaginat, de pildă, în urmă cu câţiva ani, că prin
consumul continuu de apă ţinut sub câteva bucăţi de sârma
(piramide- cadru) se pot obţine rezultate surprinzătoare în ceea
ce priveşte starea de sănătate.
Eu
însumi, dacă în urmă cu trei ani eram obez (110-115 kg la 1,7 m
înălţime), hipertensiv şi nu puteam să alerg 15-20m fără
efecte dezastruoase asupra respiraţiei şi tensiunii arteriale, în
prezent pot parcurge în viteza fără probleme, câteva sute de
metri!
Dacă
ar fi vorba numai de acest rezultat şi aş fi mulţumit ...sunt însă
mult mai multe aspecte pe care le-aş grupa în efecte imediate şi
efecte în timp şi pe care le voi prezenta într- un capitol aparte.
Doresc
aşadar, in primul rând, să relatez o experienţă persoanlă pe
termen lung, fără a avea pretenţia să-nu însuşesc în extenso
noutatea terapiei şi nici să epuizez multiplele aspecte ale
efectului de piramidă, cunoscut din vremuri pe care cu personal nu
le-aş numi preistorice ci... dinaintea istoriei (re)cunoscute
oficial! In prezent nu facem decât să redescoperim, puţin câte
puţin, efectul de piramidă!
Şi
ce-aţi spune, de exemplu, dacă prin extinderea şi aprofundarea
studiului de către specialişti s-ar realiza practic eradicarea unor
boli considerate incurabile, cum sunt cancerul şi SIDA, şi mai ales
că am constatat, în timp, o creştere uşor sesizabila a
imunităţii, mai exact a rezistenţei organismului la agenţi
patogeni în specjal de natură microbiană!
In
altă ordine de idei, consider că relaţiile matematice găsite de
mine între proporţia divină ("Numărul de aur" cum i se
mai spune) şi piramide - pe de o parte - şi corpuri şi figuri
geometrice - pc de altă parte, constituie o noutate în domeniu
deoarece nu le-am remarcat în alte lucrări.
In
momentul în care mi-au rezultat din calcule - în treacăt fie spus,
nu foarte complicate - am avut revelaţia ..."trecerii unui
prag" în înţelegerea creaţiei şi implicit a ...Creatorului!
Am avut în acelaşi timp senzaţia regretului că nu am cunoscut
aceste corelaţii pe vremea copilăriei, când mi-am însuşit
primele noţiuni de geometrie, mai ales că unele dintre aceste
corelaţii sunt foarte simple - deci cu acestea probabil ar fi
trebuit să înceapă învăţarea formelor şi corpurilor
geometrice!
Tocmai
de aceea susţin că ar fi oportuna includerea lor într-un circuit
normal de instruire şi învăţământ. Aici aş vrea să nu trec
peste un detaliu foarte important însă pentru mine: iniţial, nu am
urmărit mediatizarea şi stabilirea unei întâietăţi
(paternităţi) în această privinţa, mai ales că problematica în
discuţie nu face parte din preocupările mele profesionale. Am
încercat deci contacte cu diverşi specialişti, dar constatând în
unele cazuri reticenţe, în altele tergiversări, datorate în
special aglomerării cu alte priorităţi a persoanelor contactate,
am recurs în consecinţa la această cale!
In
sfârşit, reiterând drumul parcurs până acum, trebuie să
subliniez că plecând de la credinţa relativ confuză (nu mi-e
ruşine să recunosc) dar necondiţionată în Divinitatea supremă
şi în Creaţie, am recurs la principii şi metode în general
cunoscute şi utilizate într-un asemenea demers, bineînţeles în
limita posibilităţilor: documentari, calcule, analogii, conexiuni,
analize etc. Desigur, în mare măsură mi-am folosit intuiţia şi
nu mi-au lipsit momentele de inspiraţie care - cum am mai afirmat -
m-au surprins pe mine însumi!
Deşi
nu pot susţine că am atins o culme a cunoaşterii am ajuns, cum
spuneam, la un alt nivel de înţelegere a lumii înconjurătoare şi
- ceea ce este mai important - la o credinţă sporită în existenţa
Creatorului şi a creaţiei.
Şi,
pentru că tot am pomenit despre analogii şi conexiuni, nu pot trece
cu vederea că, în urma demersului meu, pot afirma că piramida
constituie o dovadă în plus a faptului că atât credinţa şi
concepţiile orientale cât şi cele occidentale provin dintr-o sursă
comună, am putea spune chiar unica, având în vedere şi aspectul
răspândirii acestui tip de construcţie pe cel puţin patru
continente ale planetei albastre şi nu numai!... dacă ţinem cont
de imaginile dc pe planeta Marte şi de pe Lună.
Susţin
totodată că studiul fiecărui tip de piramidă, într-o alta
manieră decât cele de pâna acum, ne va furniza revelaţii
deosebite nu numai in ceea ce priveşte modul de gândire al
populaţiilor care le-au ridicat, ci şi în creşterea nivelului de
înţelegere a creaţiei de către umanitatea zilelor noastre!
De
pildă, deocamdată pentru mine, piramida lui Keops nu este numai o
"biblie în piatra" sau "gnom al marelui an"
(precesional - N.A.) şi nu ne furnizează în plus numai date legate
de raza terestra, numărul zilelor anului, distanţa de la Pământ
la Soare etc.
Afirm
cu toata convingerea şi o voi susţine prin calcule că aşa cum
spuneam, deocamdată numai pentru mine - piramida lui Keops este o
piramida a ...apei şi o numesc chiar pentru uşurarea exprimării,
"piramida apoasă", tot aşa cum se pot imagina (presupun
chiar că exista) şi se pot construi / confecţiona "piramide
eterice" şi "piramide pamântoase (terestre)"! Cu
focul şi cu aerul este o alta poveste...
Cei
care cunosc cât de cât conceptele legate de cele cinci elemente
constitutive ale universului, au sesizat deja că le-am numit ... Se
cunoaşte de asemenea că în filosofia antică aceste elemente erau
simbolizate prin corpuri geometrice regulate numite "corpuri
platoniciene": cubul (Pământ), dodecaedrul (Cosmos/Eter),
icosaedrul (Apă), tetraedul (Foc) şi octaedrul (Aer).
Ne-am
obişnuit sa consideram că atunci când folosim adjectivul
"platonic" ne referim la o situaţie ideala, fără
aplicabilitate practică...
Ei
bine, prin calcul şi prin analize, am ajuns la concluzia că cele
cinci corpuri geometrice nu sunt într-atât de ..."platonice",
nu sunt numai nişte simboluri abstracte. Susţin acest lucru în
condiţiile în care lucrări consacrate am întâlnit, de pildă,
exprimarea: "multă vreme, începând cu anticii, s-a crezut că
Apa este un corp simplu şi s-a tratat ca atare. Alături de Pământ,
Aer şi Foc, Apa era cel de-al IV-lea «element» care alcătuia
lumea materială. O tempora!" C'u alte cuvinte ce departe erau
învăţaţii antici de ştiinţa zilelor noastre! Oare aşa sa fie?!
Sa
nu uitam ca piramida lui Keops (?) este singura din cele şapte
minuni ale lumii antice rămasă aproape intactă până în zilele
noastre, sfidând, pur şi simplu, mileniile!
In
treacăt fie spus, într-adevăr pare puţin probabil ca numai pentru
un... "corp simplu" - Apa - să fi fost ridicata, ca mesaj
gnoseologic, o imensa construcţie depăşită in înălţime doar în
secolul nostru!
Dar
când mai aflam, din unele surse, că vechimea sa ar putea fi de ...
12.500 sau chiar 73.000 de ani şi nu de 4.650 de ani (pentru
piramida lui Keops) ce să mai credem?
Şi
iarăşi, pentru că tot vorbim despre apă, întrebările curg
precum... râurile:
-
De ce vizionari din întreaga lume, in momentul în care sunt conduşi
prin hipnoză în ţinutul deşertic al piramidelor, vizualizează
roca şi nisipul în nuanţe roşiatice simţind în acelaşi timp
miros şi gust de apă, fără să-i sesizeze sursa?!
-
De ce, după rezultate notabile - inclusiv găsirea unei piramide
subacvatice, cunoscutul oceanograf J. Y. Cousteau şi-a întrerupt
cercetările privind Atlantida din vecinătatea insulei Bahamas
("Triunghiul Bermudelor") şi le-a reluat în Marea
Mediterană, în zona fostei civilizaţii minoice?!
-
OZN-urile sunt de origine extraterestră sau ...intraterestră? Este
oare Pământul intr-adevăr gol pe dinăuntru sau are în centru un
cristal (de fier?), cum a apărut intr-o ştire recentă? Ce
reprezintă semnalele inteligibile recepţionate din interior?!
Hiperboreeni, atlanţi sau lumi paralele.
-
De ce imaginea computerizată a Pământului privit din Cosmos
(fotografiat din sateliţi) seamănă ca doua picături de ...apă cu
imaginea (conturul) "ultimului atom fizic" vizualizată dc
către clarvăzători?
-
De ce, fără să-şi dea seama, românii pronunţă zilnic numele
unor zeităţi primordiale acvatice ale multor popoare antice:
asemenea invocaţii inconştiente ce semnificaţii şi chiar
implicaţii pot avea? Ce semnifică mantra (invocaţia) hindusă "OM"
(AOUM - N.A.) şi de ce cuvântul românesc "acasă" este
aproape identic cu termenul sanscrit "akhasa", care tradus
înseamnă Eter/Cosmos/Cer? De ce în geografia elaborată în
concepţia ultimei (?) forme de yoga (Sahaja Yoga-N.A.), România
este considerata şi numita... "oceanul iluziilor"?
lata
deci numai câteva dintre întrebările ale căror semnificaţii -
printre altele şi printre ...meandrele de informaţii veridice,
dubioase şi unele chiar false; exagerări, metafore şi simboluri;
concepţii, mentalităţi şi ...prejudecăţi - voi încerca să le
descifrez pe parcursul fasciculelor cărţii de faţă.
Bineînţeles,
nu pot avea pretenţia apuizarii tuturor răspunsurilor posibile! Şi
în nici un caz nu pot avea pretenţia că am răspunsul la dilema
retorică a marelui nostru poet Mihai Eminescu: (De ce) "... de
două mii de ani aproape ni se predică sa ne iubim şi noi ne
sfăşiem!"
Să
nu uitam că adevărul absolut şi ultim este unic ... şi singurul
care ne va face liberi!
Proporția
Divină și Piramida Ideală
Nu
insist asupra motivaţiei preocupărilor mele actuale. Cert este că
totul pleacă dintr-o presiune interioară, pe care nici eu nu
reuşesc să mi-o explic în întregime, mai ales că profesia mea
(economist) este departe de subiectul în discuţie.
Despre
PROPORŢIA DIVINĂ, numită ca atare de călugărul Luca Paccioli,
precum şi despre PIRAMIDA LUI KEOPS (?) s-au scris multe lucrări,
printre autorii cu aport deosebit numărându-se şi românii Matila
Ghyka şi V.V. Moisescu.
În
primul rând trebuie reţinut că PROPORŢIA DIVINA întâlnită
deseori şi sub denumirile de "Secţiune-tăietură-număr-raport
de aur" şi notată cu litera greceascâ "PHI", se
regăseşte sub diferite forme care, plecând de la relaţia strict
matematică, reprezentată de împărţirea unui segment în medie şi
extremă raţie, atestă atât ritmurile cât şi proporţiile
creşterii organismelor vii şi nu numai atât... însuşi Goethe
întrevedea în spirala logaritmică derivată din această proporţie
"simbolul matematic al vieţii şi al evoluţiei spirituale".
Spaţiul
restrâns nu-mi permite decât să enumăr câteva exemple în care
s-a demonstrat prezenţa numărului "PHI": proporţiile
corpurilor umane şi animale, profilul plantelor sau al părţilor
acestora, inclusiv diagramele de creştere şi dispunere a frunzelor
şi seminţelor, cochiliile melcilor şi chiar... ritmul de înmulţire
al iepurilor stabilit de către Fibonacci în baza şirului care-i
poartă numele, obţinut din "numărul de ani". Acest şir
este de altfel denumit "legea creşterii organice".
PROPORŢIA
DIVINA se regăseşte de asemenea şi în alcătuirea armoniilor şi
chiar a gamelor muzicale, precum şi în creaţiile culte sau
spontane ale arhitecturii şi artei, indiferent de perioada istorică
în care au fost realizate (exemple: statuile antice, "modulorul"
lui Corbussier, Coloana Infinitului, artizanat)
Am
insistat asupra acestor aspecte în primul rând pentru faptul că în
multe lucrări de specialitate din diverse domenii, cum ar fi de
pildă, genetica, fiziologia, ingineria biosistemelor şi chiar...
matematica, nu am întâlnit preocupări legate de aprofundarea
corelaţiilor privind "secţiunea de aur"... Şi nu cred că
DIVINITATEA sau reprezentanţii Săi actuali pe PAMÎNT ne-au
interzis accesul la cunoaştere! Mai ales că, în necunoştinţă de
cauză, ERORILE - mici şi MARI - sunt cu mult mai posibile, aşa cum
de altfel s-au şi petrecut şi se petrec lucrurile în evoluţia
UMANITĂŢII.
In
ceea ce mă priveşte, probabil că nu aş fi ajuns un fervent
susţinător al importanţei cunoaşterii PROPORŢIEI DIVINE dacă în
ultimele două-trei luni nu aş fi trecut şi prin alte situaţii
legate de cel de al doilea subiect al temei din titlu, PIRAMIDELE.
Mai
exact, într-una din duminicile lunii iulie, 1993, aceeaşi presiune
interioară de care aminteam la începutul articolului, m-a
determinat să concep o construcţie piramidală, mai exact o
proiecţie plană având baza înscrisă într-un cerc cu raza egală
cu "numărul de aur", aşa cum rezultă din desenul
alăturat.
Subliniez
că, deşi modelul este abstract, am avut o revelaţie deosebită, ca
şi cum aş fi pătruns într-o altă lume şi în acelaşi timp aş
fi atins fizic, cu mâna şi cu toată fiinţa, o realitate parcă
mai mult concretă decât aceea cu care neam obişnuit.
Nu
insist aici nici asupra "efectului de piramidă" descris în
multe lucrări. Concluzia acestora este că în orice corp-formă
geometrica, dar mai pregnant în piramidele cu o anumită
configuraţie, apare şi se dezvoltă un anumit tip de energie
(câmpuri de sinteză), de natură (sursă) biologică şi cosmică ,
cu efecte multiple şi surprinzătoare. Subliniez că în urmă cu
câteva luni specialiştii români, fotografiind în infraroşu
vortexul format în interiorul unei piramide, au stabilit - nici mai
mult nici mai puţin - că acesta are configuraţia acidului
dezoxiribonucleic (ADN).
Pe
de altă parte, tot mai multe teorii converg spre asocierea
construcţiei PIRAMIDEI LUI KEOPS - care se pare ca nu este a lui
Keops ci a urmaşilor Atlanţilor - cu PROPORŢIA DIVINA, dar nu în
modul în care a rezultat din calculele mele, pentru ca, trebuie s-o
spun, chiar daca în privinţa liniilor dc formare a "câmpurilor
de sinteză' din modelul intuitiv care mi-a rezultat este posibil
să-şi fi pus amprenta o anumită doză dc subiectivism, nu acelaşi
lucru se poate spune despre exactitatea neîndoielnică a formulelor
determinate tocmai şi numai pe baza acestui desen, corelaţiile
descoperite fiind cu mult peste aşteptări, în primul rând pentru
mine.
Important
însă este în continuare interpretarea desenului şi formulelor,
care nu poate fi făcută decât împreună cu specialişti din
diverse domenii, vizavi chiar şi de unele concluzii primare ale
subsemnatului.
Subliniez
- şi de altfel se poate remarca - faptul că, ridicând valorile
rezultate la scara 100% rezultă dimensiuni foarte apropiate de MAREA
PIRAMIDA, de exemplu 228,822 m latura bazei faţă de 230-232,805 m,
acestea din urmă fiind dimensiuni rezultate din literatura
consacrata acestui subiect.
Este
ca şi cum piramida ideală din desenul reprodus alăturat ar
reprezenta cel puţin proiecţia plană, dacă nu i-am putea spune
chiar "miezul MARII PIRAMIDE" de parcă arhitectul
acesteia, având Ia dispoziţie un "standard cosmic", a
inclus în rigiditatea abstractă şi cristalină a piramidei o
pulsaţie dinamică, considerată - cum am văzut mai sus - chiar
simbolul matematic al creşterii organice.
în
plus. ca şi cum formulele pe care le-am determinat ne-ar introduce
în domeniul unei matematici transcedente, cu implicaţii mai mult
decât posibile şi în alte domenii.
Să
privim, de pildă, rezultatele... fără virgula zecimala... care se
pot interpreta asemeni unor coduri.
Încă
o remarcă: MAREA PIRAMIDA (KEOPS?) nu reprezintă jumătatea unui
octoedru regulat (cel puţin partea de la suprafaţă), ci este
combinată cu elemente de construcţie geometrică şi de calcul
pentagonale. Ori, în domeniul numerologiei, 5 este simbolul
umanităţii... de aici, o mulţime de asociaţii de idei, daca nu
chiar concluzii (de pildă, consider că nu este lipsit de
semnificaţie faptul că riboza şi dezoxiriboza, constituenţi de
bază ai ARN-ului şi ADN-ului, sunt pentoze ş.a.m.d.)
Se
pot face de asemenea asocieri cu structura şi configuraţia
cristalelor, ale căror calităţi şi efecte deosebite vă sunt
multora deja cunsocut. De pilda, prin calcule simple se pot determina
şi alte formule reprezentând latura (I)
şi
apotema (2) pentagonului regulat, latura pentagonului stelat (3),
muchia ieosaedrului (4) precum şi latura decagonului stelat (5) şi
regulat (6) - toate acestea fiind exprimate altfel decât le-am
învăţat majoritatea dintre noi.
Oricum,
fără un efort deosebit şi fără a mă putea considera un
cunoscător desăvârşit al domeniului, am putut determina o
multitudine de corelaţii matematice plecând de la modelul
prezentat, corelaţii pe care Ie voi analiza dacă va fi posibil cu
specialiştii.
Revenind
în final la motivele care m-au determinat să scriu trebuie sa
menţionez că un moment "cheie" l-a constituit apariţia
într-un alt cotidian, în urma cu câteva săptămâni, a ştirii
privind intenţia cercetătorilor ruşi de a căuta "sfera
veşniciei" în zona piramidelor egiptene, despre a cărei
posibila existenţa nu aveam habar, nefiind un iniţiat.
Aşa
mi-a venit ideea că desenul meu, obţinut intuitiv înaintea acestei
ştiri, poate sugera - cu toată marja de subiectivism - dacă nu
conţinutul, cel puţin proiecţia plană schematică a interiorului
şi conturului unei asemenea sfere.
Şi
pentru că tot a venit vorba de conturul sferei, nu pot sa trec peste
încă o remarcă şi anume aceea ca din calculele mele, făcute în
condiţiile descrise mai sus, rezultă că ar fi fost posibilă
utilizarea de către constructorii MARII PIRAMIDE a unei alte
constante a Cercului (PI), derivată din PROPORŢIA DIVINA, problemă
care rămâne de asemenea deschisă opiniei şi analizei
specialiştilor. Menţionez ca numai în acest fel alte serii de
formule "se închid" perfect.
Oricum,
deocamdată, în ceca ce mă priveşte, aş fi mulţumit dacă
articolul de faţă ar reuşi cel puţin sa incite la meditaţie un
număr cât mai mare de cititori, specialişti şi chiar
nespecialişti, asupra MESAJULUI MARELUI ARHITECT al PIRAMIDELOR
privind PERFECŢIUNEA CREAŢIEI.
Nu-mi
mai rămâne decât să închei cu exclamaţia astronomului german J.
Kepler după ce a stabilit succesiunea perfectă de poliedre şi
sfere între orbitele şi planetele sistemului solar, succesiune
strâns legată şi ea de Proporţia Divină.
Aşadar,
afirm si eu parafrazând cuvintele lui J. Kepler: "Cred cu tărie
ca in univers exista o voinţa divina".
Mircea
Mugurel Şerban
Trimiteri:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu